Dragostea, contactul și grija de zi cu zi construiesc literalmente creierul copilului.
Atunci când un bebeluș primește dragoste, zâmbete și atingeri blânde de la părinți, creierul lui eliberează „substanțe ale fericirii" (endorfine). Acestea îl ajută să se simtă în siguranță și îi dezvoltă circuitele din creier care mai târziu vor regla plăcerea, motivația și capacitatea de a se conecta cu ceilalți.
În schimb, atunci când copilul trece prin lipsă de atenție, absența părinților sau situații stresante, creierul său dezvoltă mai puțini receptori pentru aceste „substanțe ale bucuriei". Asta îl face mai vulnerabil la anxietate și, mai târziu, la tentația de a apela la substanțe.
Studiile pe animale au arătat lucruri uimitoare: puii de maimuță separați de mamă doar câteva zile aveau modificări serioase în creier; șobolanii ținuți în izolare de mici erau mai predispuși ca adulți să consume cocaină; dimpotrivă, cei care au primit multă îngrijire au dezvoltat creiere mai rezistente la stres.
Pentru copii, prezența și afecțiunea părinților sunt la fel de vitale ca mâncarea și apa. Bebelușii prematuri cresc mai repede și mai sănătos atunci când sunt atinși și mângâiați câteva minute pe zi.
Concluzie: dragostea, contactul și grija de zi cu zi construiesc literalmente creierul copilului. Fără ele, copilul poate rămâne cu un gol emoțional pe care, mai târziu, ar putea încerca să îl umple cu substanțe.